Prin câte întâmplări trece omul în viață… momente desenate în sufletul său cu linii puternice sau mai puțin apăsate.
Peste ani, cu degetele înfipte-n albiile ridurilor, îți vei aduce aminte de zâmbetul cu miros de rodii al mamei, de gustul necunoscut al primei lacrimi, de aroma florilor de tei, de sărutul furat pe o alee într-o seara cu iz de ploaie, de-o briză răcoroasă, de acei ochi clari, de suflarea-i caldă pe obrazu-ți purpuriu, de murmurul frunzelor și ecoul pașilor leneși, de-un freamăt de râs și extaz, de câte și mai câte… Vei înțelege atunci, ca și cum ar fi prima dată, că ești suma amintirilor tale.
Dacă printre aceste fante ale timpului, numele meu își va face loc o clipită, înseamnă că undeva, cândva, vânam fârâme din tine, fotografie cu fotografie, dovezi ale amintirilor tale și parte din mine.
Iți mulțumesc!
